A ochiului pleoapă, mângâie încetișor
Mărgeaua lacrimei ce scaldă
Amintiri ce încă dor.
Durerea lor a ucis speranța
Și un gol imens plutește în jur
Învăluit în haina nebulosului destin.

La steaua mea am să ma rog,
Să-mi spună doar în șoaptă?
De ce așa destin necruțător,
De ce așa o soartă?


-Copilă dragă , am să-ți răspund,
Tot ce-i destin e luptă grea....
Destinul tău e idealul
Redă-i speranța și ai să învingi.



Strălucitoare stele de pe cer,
Mulțimi nenumărate,
Duceți cu voi speranțe și tristeți
Iluzii deșarte.
Misterul vostru vă împresoară,
E sceptrul vostru infailibil.


-O steaua mea din depărtări,
Spre alte lumi deschide-mi calea.
-Copilă dragă,nu îndrăzni
Cărări nebănuite să străbați,
Dureri mai multe să învingi
Destinul tău e idealul,
Cutezi să-l porți mereu în suflet?
Întoarce-te, te întreabă,
Ce fericire este ideală ?


La steaua mea o să mă rog,
Să-mi ducă-n ceruri idealul,
Să-l port mereu în suflet și în crez,
Să nu se piardă în patru zări,
Lumina sufletului meu.




Tg.Mures iulie 1995