așa ca între prieteni vă spun
cărtărescu simona mușina & company nu-și mai aduc aminte
călin vlasie câte ceva poate
(despre sfârșitul lumii și generația douămiistă
se vorbea rareori
pe la colțuri
în șoaptă)

pixelii
au trecut și prin păcala făgețelului
luminA
mai mult intermitentă
a luat-o așa (fără băgare de seamă) pe daiboj
de la gulie prin rotoaica pe sub deal spre lăzărescu
cu bâte și topoare meșterite direct prin arini pe gârla vezii la vale
pe cei care nu știau carte i-a ajutat
să pună degetul (ăla belit și mare) pe catastife și călindare
pe ceilalți i-a luat direct pe sus cu ghiotura
o dubă mare neagră la raion

când a obosit
sătulă și fericită
s-a oprit pe clopotnița bisericii noastre
în coastă
lângă pădure
s-a uitat lung peste sat
a suflecat brațele oțelite
s-a ușurat și-a strigat ușurată
C U
C U U
R I I I I
G U U U U (L)

în fiecare an
în februarie iarna
de ziua mea sufletul intră-n vibrații
un uter frumos deasupra mormintelor goale
încerc mereu să privesc dincolo de marginea trupului
doar amintirile care te locuiesc invers

pixelii
era noaptea de februarie
iarna
ningea
bătea crivățul dinspre răsărit steaua roșie
bucile ei zdravene străluceau printre ostrețe
ceasloave călimări și parastase
mama voia să nu mai nască
îi venise sorocul
mugea și se ruga ca o sfântă în ieslele putrede

aici
LINIȘTE
pacea noroadelelor înfrățite
singuri cu dumnezeu și cu steaua aceea pe frunte
privegheau în tăcere
pe cel care vine pe cel care se duce
copii femei și bătrâni scuipau furioși în sân
de deochi (pe furiș) cu limba-n cerul gurii mare
făceau
C R U C E

dar eu
cum mă știți
(până și de părinți n-am ascultat niciodată)
am văzut și am auzit
T o T u L
(așa ca prin vis) de acolo
din spatele zidurilor direct prin perete
cum vine
cum trece pe uliță C â n t e c u (L)

mândru
și tainic
glorios și rebel
printre gemete rugăciuni și miros de țuică fiartă
cobora și urca până în burta mamei

D O A M N E
cum pictau ursitoarele pereții de carne cu propriile chipuri

tatăl meu
nu era acasă
tata
era plecat cu bărbații la raion
la regională
își tăiase (din greșeală) degetul ăla de la rădăcină
și acum era cercetat pentru neglijență

pixelii
ardeau prunii în soba oarbă ca pe comori focul
și-n casa mare se adunase lume multă ca la pomană
stăteau pe pat pe chituci în picioare
beau poșircă de prune și mâncau boabe de porumb fierte
șușoteau
(cu ochii mici scobiți adânc în orbite) atente
mai mult bârfeau (că erau numai femei)
ce zici fă ay
o fi băiat
o fi fată
din perete curgea liniștită candela spartă

pixelii
râuri obosite de-ndoială
lămpi
opaițe lumânări aprinse
geamuri murdare care scânteie până departe
care luminează crucile negre de lemn din fața fiecărei case

era noapte
târziu
februarie iarna
bătea crivățu-n lung și-n lat geruind năprasnic zăpada
sub cerul de-argint cu poalele-n cap
auzeam și vedeam prin perete
cum vine
cum trece
leana bădălana
frumoasa nebună din capu' satului
cântând și jucând în pielea goală pe uliță

în rest
era
bine
era cald
era liniște
dar venise sorocul
și cu sorocul nu te jucai
am izbit (la început cu picioarele)
ve n e a m i n v e r S
(și-a dat cu părerea moașa ilinca lu' fătălău și m-a înghiontit îndărăt)
mă-năbușeam
n-aveam aer (se rupsese apa și curgea pe noroia la vale)

mama
a văzut cum stă treaba
p l e c a s e M
m-a prins din urmă repede de picioare
prin crăpătură
urlând și scrâșnind de durere
a răzbit
și-am ieșit împreună

pixelii
luna plină pe fiecare mormânt fără cruce
noaptea de februarie iarna
cădeau stele
femeile mâncau boabe de porumb fierte și beau poșircă de prune

în păcala făgețelului
pe valea vezii la deal (dincolo de pitești) începuse colectivizarea!