privesc obrajii rupți din laptele de mamă,
și buzelor culoarea inimii i-ai dat,
ești sărbătoarea mea, sub fruntea calmă,
și părul,văl de noapte înstelat.

ai mâinile ce patima îndrumă,
spre corpul tău din spuma de smarald,
sărut parfumul tău de fată, ce mă cheamă,
în universul plămădit cu sânge cald.

în vocea ta, alintul drăgăstos al lumii,
ce-ți cântă corpul ce cu doine-i plămădit,
tu, iubitoare, ce dai gustul pâinii calde,
ce inima, cu lacrimi și suspine a plătit.

acum, în nebunia de poet sălbatic,
cu aripi albe, ce în cu suflet le deschid,
și cu inelul de credință-n mână,
te învelesc în versuri, să te prind.