sau poate strada este pista de aterizare a unui avion
până când
te oprești în mijlocul ei
și nici o mașină nu trece, e o autostradă pustie
o lume înghețată scoasă ca o poză la o imprimantă
și bagajele în care au fost îndesate lucrurile
sunt tipărite încet .

decibelii, sunetele transparente au creat o hartă
în care liniile groase sunt ruperile continue de ritm /
la fel și
sistemele mici gps implantate în
rochii, în păr
în coperțile cărților pe care le-am citit până la jumătate
apoi le-am abandonat
de frică să nu ajungem la final
atunci când poveștile se termină rău.

*(sau poate ar trebui sa împachetăm toate lucrurile
în șiruri ordonate
în ordinea importanței lor.)

*
povestea nu se termină niciodată. în fiecare zi te așteaptă în mijlocul autostrăzii o
fată cu o inima roșie pe piept din carton roșu viu colorat
despre care nu știi nimic.

termometrele cu mercur arată o vreme fierbinte
în care paginile cărților se lipesc între ele buzele se lipesc și
tălpile se lipesc
iar rata de conversie a inimilor rămâne doar o
transformare înceată
asemeni unui val mic care crește dar nu mai ajunge niciodată
să se spargă de țărm.

*
strada este pista de aterizare a unui avion.
până când te oprești în mijlocul ei, în mijlocul termometrelor cu mercur
al poveștilor, al sistemelor gps, cu
părul și gura ei. cuvintele care îi cad de pe buze sunt legate cu sfori.

totul
este legat
cu sfori
de

bitumul lucios al asfaltului. totul este legat așa cum bagajele stau lipite de tine,
de ea,
de celelalte pagini care lipsesc/celelalte pagini care n-au fost scrise

*sau poate au fost