În lunile de primăvară ce urmează să vină,
Și ochii, și buzele și sufletul ni se scot la lumină,
Și încep să formeze un dans primăvăratic,
Același dans ca al scânteielor din jăratic.

Că doi phoenixi renastem din cenușă,
Și înviem din petale fine de brândușă,
Apoi zburăm, țipând ca pentru tot pământul,
Lăsând să ne fie călăuză în aer doar vântul.

Cădem în ape învolburate, sorbim în soare,
Și ne scăldăm sublim în roua din cicoare.
Țăranii din livezi ne asmut ca pe câini,
Chiar de suntem fluturi, cu aripi pe post de mâini.

Iarna asta a fost rece, rea și capricioasă,
Plină de strigăte, certuri și de pucioasă.
Stai liniștit, iubite, că vine primăvara
Care o să rețină ca o sugativă amorțeala.