PACHETUL SALVATOR

E iarnă-n România,
Sunt străzile pustii
E traiul tot mai greu,
E trist pentru copii;

La fel pentru părinți,
Și-n general e trist
Când, într-un orășel
Apare un turist.

Un neamț de la Berlin,
Ajunge la hotel
O cameră ar vrea,
Dar o să urce el

Întâi ca să le vadă,
Așa obișnuiește
Și lasă gaj 100…
Patronul se gândește:

“Cu euro, 100,
Mă duc la măcelar
Și scap de datorie”
Dă fuga-n galantar

Când vede măcelarul
Că își primește banul
De-a lungul străzii fuge,
Plătind pe loc țăranul.

Þăranul când o vede,
În pas alergător
Se duce să plăteascăL
La Casa de-ajutor!

Și angajatul casei
La cârciumar pornește
Pe credit, datoria,
Acolo și-o plătește.

Ia cârciumarul suta,
Cu mare bucurie
O dă prostituatei,
Mai veche datorie.

Femeia la hotel,
În grabă a pornit
Cu euro 100,
Sejurul l-a plătit.

Patronul pune suta,
Acolo pe tejghea
Coboară și turistul:
- Eu plec, nu-i vina mea,

Sunt camerele mici,
E veche lenjeria
Nu cred a mai rămâne,
Aici în România.

Concluzia e clară,
E simplă, cum să zic
Căci numeni n-a produs,
N-a câștigat nimic.

Dar toți participanții
Au azi o bucurie
Căci și-au plătit cu suta,
Mai veche datorie.

Și-atunci cu optimism
Privim spre viitor:
Așa funcționează
Pachetu salvator!

De unde e pachetul?
Noi foarte bine știm
La Bruxelles e gândit,
Și noi îl înghițim!