zbaterea ieșirii din mormântul sufletului
are proporții psihice de un real dramatism
încătușarea eului nu își găsește expresia definirii
închis în dogmele stabilite ale unei societăți cu reguli impuse doar pentru fraieri

e crăciunul cântă fanfara în parcul acoperit cu zăpadă
mă întorc mereu în trecut visez conacul cu scări somptuoase
șemineul imens butuci groși de stejar
masa lungă lumânările pe crenguțe de brad
paharele cu șampanie în lumina flăcărilor
căldura plăcută toropeala
surorile îmbrăcate în paltoanele roșii șalurile albe
colinda din curte și bucuria mamei sorbindu-ne din ochi

mă dor amintirile inventate
sau poate au fost într-o altă viață
revin acum în frânturi
mă duc să îmi fac o cafea curios chiar ninge..
inspirația mea azi este bizară
poate are vreo legătură cu radiațiile solare
magnetismul terestru și lumea tot mai virtuală
un corp așezat pe un scaun mai trebuie din când în când hrănit hidratat
de fapt am avea nevoie doar de un cap și degete care scriu comunică prin minte

cine știe poate la anul am să îmi fac cadou de crăciun un cap cu degete care scriu
grotescă imagine..

din volumul de debut;
ne-am iubit monu(mental)