agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-21 | |
am ieșit într-o noapte cu stele și lună
și în jurul meu acestea dansau era o noapte dintr-alea nebună în care amanții pe străzi se plimbau și-și spuneau adesea povești banale dintr-alea la care amantele zâmbesc și-și privesc amanții pe sub lungile sprâncene ce aproape îi imploră printr-un tăcut "te doresc" în noaptea aceia de vară - cred că era - focul zilei încă mai persista în noaptea aceia după cum vă ziceam pe străzi întunecate printre amanți mă plimbam singur tăcut cu gândul aiurea și-n părul meu stelele își revărsau lumina iar luna nebună pe ceruri gonea spre dealul de dincolo de parc pietonii se plimbau în coace și-n colo unii-n duet iar alții doar solo ca figuranți ai unei piese de teatru jucau pe scena vieții iluzii și gânduri - pisica aceia cu ochii-i de jad ce-și cântă serenade prin mieunat și câinele ce latră pe-o tonetă a pustiu îmi spune poveste pe care-am s-o scriu în noaptea ceia sub stele de jad și raze de lună ce-n valuri cad copile rebele zâmbeau tremurând și sincer să fiu nici nu mai știu când una din ele mă trase de mână făcându-mă sclav iar ea o stăpână pe pardoseala din sticlă mată pe patul cu baldachin și iată cum copila stăpână nevasta cuiva cu chipu-i de safir poruncea iar eu ca un sclav al trupului angelin suportam din partea-i orice chin clipe secunde minute se scurg alene pe rând și parcă n-ajung câte-ar fi pe-această lume vorbe dulci ce i le-aș spune... copila e dulce o nimfă din vis ce numai poieții cândva au mai scris despre copile ca ea că ar fii și că doar pe aceștia ele-ar iubi pe trupul ei alb de madonă celestă razele lunii o mângâie senzual iar eu îs gelos pe lună amantă a fetei care aproape stelar mă privea cu-n surâs triumfal iar din negrii zulufi păreau că ies diamante așa cum se-tâmplă ades la amante ....................................................................... din cameră-n noapte am ieșit amândoi deși îmbrăcați eram ca și goi ea părea că surâde sau plânge dar din ochii ei pe pavajul de sticlă safire diamante și cristale de sânge păreau că se rostogolesc și pică ce-o fii în mintea nevestei care și-a înșelat bărbatul cu mine ce secrete ascunse această fată are de chipu-i presărat cu suspine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate