norii acoperă cu un șal de cașmir
tăcerile nomade dintre noi

aș putea să-ți descriu peisaje ireale
să disloc ploi torențiale din indii
peste canicula verii
să topesc frământările unui timp
infestat de politici incendiare
dar efortul imaginar ar fi inutil

am îmbătrânit de prea multe ori
mă simt precum o draperie
abandonată într-un decor prăfuit
răscolesc în maldărul trecutului
ca-n magazinul de solduri
dintr-o stațiune marină cu ștaif

azi reneg toate vârstele
croite după tiparele vremii
sper să găsesc insula
unde cineva este veșnic acasă
ne primește cu ghirlande de flori
și felii de pepene galben
oferind cel mai bun loc noului venit