S-a stins deodat', fără vreun simptom,
Dragostea ce o purtăm în noi de ani,
Și din sănătate s-a produs blastom,
Devenind, astfel, doi mari foști golani.

Credeam, cum cred îndrăgostiții,
Că suflete pereche, desigur, ne numim,
Iară acuma, ne pândesc inchiziții,
Și fără vreo dorință, tot azi ne despărțim.

Nu întoarce capul înapoi când pleci,
Și nici nu îmi lăsa vreun suvenir,
Mă voi da condusă de nopțile reci,
Bând ca nesătula, vinul din potir.

Urma nu o vor mai ști-o mulți,
Căci puțini știuta-u de amorul greu,
Tu nu îți opri pasul ca s-asculți
Bârfa aruncată de vreun semizeu.

Îmi voi continua la rândul meu, drumul,
Ce mă va duce la cine îmi e locul,
Iar la sosire voi recunoaște parfumul,
Căci e al tău, și a reprins, subit, focul.