Mai am un secol de-amintiri celeste
Pe rug urcate, într-un colț de stea,
Să-mi fii tu râu atâta timp cât este
Albastră și pustie marea mea.

Să-mi vii pe cale din păduri virgine
Cu primăveri culese dor cu dor,
Cu lăcrămioare de prin văi când vine,
Cu mângâiere, vântul călător.

Să-mi fii tu cântul pe o strună nouă
Cu un mănunchi de fragezi ghiocei,
Pe un tango înflăcărat cu două
Cuvinte să îmi spui că iar mă vrei.

Mai am dorința vie-n infinituri
Să te cuprind necontenit în mare,
Să ne sfârșim cu zorii-n nesfârșituri,
Topindu-ne prin noi fără-ncetare.