Tu,
dragoste ce mă naști
din pântecul mamei mele,
să plâng în pântecul tău.
Mă hrănești cu lapte din cei mai adevărați sâni
să mă faci om
al iubirii ce se poartă la modă
în fiecare vreme.

Tu,
dragoste ce mă strângi
ca jucăria ce-și așteaptă copilul
cu degete dintre cele mai dornice
să mă legi
de frânghiile toate care le țin de mână
cu oamenii toți pe care
i-am iubit cândva
și i-am păstrat vii sufletele-n haine
așa cum i-am cunoscut
ei n-au să moară niciodată.