Visând că sunt treaz, visând că ești trează
Venise noaptea ziua la amiază

Și ne duceam pe ape amândoi
Ca două secete prin două ploi

Prin seceta mea tu cu trupul gol
Prin cea a ta eu, altul, dând ocol

Și-abia târziu în dimineața-seară
Inexistente ierburi înviară

Cochilii mici cât unghiile tale
Ningeau cu frunze verzi și petale

Cocoși sau greieri, răgușind sub lună,
Ne trâmbițau spre ziua împreună

Iar dimineața-n roua din altar
Ni se făcuse ziua noapte iar.