Þi-aduci aminte toamna aceea ...
Acel tablou dezolant cu frunze ruginite
rupandu-se, urlând, din copaci?
Tocmai acea toamna nu-mi mai amintesc.
În fond toate-s la fel: aceeași primăvara, vara...aceeași, aceeași toamnă, aceeași iarnă...aceiași noi.
Același TU, iubitul meu, ca și atunci și-acum: frumos;
aceeași EU, ca și atunci și-acum: îndrăgostită.
Acea toamnă dezolantă, timid început al unei iubiri enigmatice, va fi mereu aceeași pentru noi: mereu uitată pentru a fi amintită mereu.