dacă m-aș (de) scrie aș spune că
ura este un ac de albină în bocancii mei
am umeri pe care nu se poate sprijini un copac
merg legănat și lumea pare
mai puțin stâncoasă
uneori dansează în ritmul căștilor care-mi pulsează
muzică în creier
mă adăpostesc în spatele pianului uriaș pe care-l port în piept
și trec peste toate cele spuse ori
cele tăcute până la os

cuțitul se învârte pe masă ca un ceas fără cifre
știu că e un joc periculos de-a cine ascunde pe cine
mai adânc în suflet.
până la amnezie avem un sigur pas
îl trecem fără să ne tremure genunchii

dacă m-aș (de)scrie aș spune
că visele mele sunt ale tale deci le reneg
că am mâini de lemn și cărbuni în loc de ochi
că sunt o sirenă care nu știe să înoate
nici să ia tot pământul la pas

sunt mărul din care ai mușcat și apoi
l-ai lăsat cu drag
viermelui.