Unghiile mele au decojit fructul pasiunii în fața ta pe masa jertfei
era undeva crescut în partea mea de tărâm mereu caldă și binevoitoare
apoi iertată am început să mușc din tine
timpul trecea pe lângă noi într-un ritm încet fără grabă
tot agale urca bătrânețea în aerul cald care ieșea din plămânii noștri


plecam uneori fugărită de parcă aș fi știut că după mine fuge iubirea ta
mă lua o stare de amețeală
sângele alerga violent din țara unui vis în țara celuilalt
și rămâneai singur
un bărbat înmlăștinat în toate mădularele muzelor sale însă ciupit de absența lor
acele muze întoarse cu spatele gol spre tine și
cu fața dezgolită spre lumea de înaintea ușii casei tale
cele care te-au orbit și te-au surzit cu vocile lor afrodisiace de sirene
apoi eu - cu dramatismul meu un hoț care fură orice mască a iubirii scurse
din izvorul tău interior -

descopăr din când în când viteza zâmbetului de la depărtări
și te văd urcând treptele neînsoțit
femei în contur întunecat cu ecou de chicoteli răutăcioase pleacă
știindu-te atat de bun
ori atât de rău în alte dăți

am poposit o perioadă în prezentul tău de atunci
și între celulele of-urilor tale din pereții îmbibați de igrasie
te vedeam în fiecare dimineață în nudul finețurilor lipite pe tine
era totul deschis și aerul intra sălbatic în mângâierile noastre
îți cunoșteam fiecare venulă
chiar și atunci când erai într-o letargie de gânduri
prostești frumoase și îndată plictisitoare
scriai pe unduirea trupului meu silabe din parfum roșu
mustul credințelor oarbe în mișcările buzelor
când se sărută apăsat

amorul ne poate fi prieten
trebuie să fim fericiți
rămânând măcar ceea ce am fost atunci
când încheieturile noastre s-au legat între ele
și literele unite într-o brățară de logodnă
au găsit vindecare rănilor dezlipite mai demult
de pielița țelului lor.