sunt eu,
ploaia.

ți-am spălat prima necuviință, ți-am hrănit natura.

nu mai alerga prin alte pământuri
uită-te aici
mă ții blocat într-un sfert de anotimp
ca pe o bucată de chip
într-un ciob de oglindă

de la o simplă tăietură începe diluarea
primăvara îmi aduce mugurii tu lasă-i
să treacă mai departe

lasă nebunul să înflorească
mai are puțin și devine rodul
celui mai greșit dintre pământeni