Amurguri ireale când zări de foc vibrează
Incendiind făgașuri de nori scânteietori;
Ochii-nsetați de taine sorb rază după rază
Din sferele divine topindu-ne-n fiori.

Străpunși de chintesențe venind din universuri,
Simțim adânc chemarea genunilor abstracte...
Din spațiul ptolomeic cu umbre de eresuri,
Noi modelăm naive, făloase artefacte.

Dar forța măreției cu ranguri de splendoare
Ne corectează firea în caractere ferme;
Și dacă-n cosmos vr-unul ar vrea Tronul cel Mare,
Se va trezi c-ajunge sub tronul unui vierme.