paharul tău cu cenușa de mătase
dus cu grijă peste trepte și cărămizi
o liniște îmbătată de ocru de firele lungi căzute din cer
?ai văzut?
luna a plecat pe scara ei
printre lătrat și jale

a murit și ogarul cel blând
îl știi
el ne primea în curte
nu lătra
urechile ne arătau direcția vântului

cobor într-o seara(Ã) cu șerbet și nuci verzi
când ești acasă
trimite-o pe Pona să-mi poarte de urât
peste vale

strigă cocorii la noi și scuipă urme de cuiburi
ciocurile lor se întind printre visele noastre

paharul tău e la locul lui
zboara(Ã) și el cu mâinile goale

cobor într-o zi până pe la porțile voastre
Pona va striga cu urechile roată