când roșu din roșu oglinzile-aleargă
dau firele nopții să-i spânzure fuga
de puncte hai hui in voluta mai largă
a coapsei de lună ce-ascunsul ei rug a

tăiat paralel cu triunghiul grădina
și-n zeamă de rodii a copt picătura
căzând dinspre creștetul lumii ce vii n-a
găsit în cădere să-i mestece gura

pe care doar eu clipa știu din sorbire
s-o semăn cu podul spre ziua aproape
de seară întorsul clepsidrei cu mir e
reflexie dublă în cioburi de ape

iubito, oftez, reflectând, pielea-ți are
de-acum o problemă de multiplicare