Stinge becul și ne înțelegem din priviri,
Când umplu noaptea cu saci goi ca ochii lui Chronos,
Într-o clipă ascunsă de bătaia unei inimi, vii?

Târăsc pixul pe foaie până când îi absoarbe toată viața,
Spiritul a părăsit-o, ca Făt-Frumos, pentru o oglindă,
Leșinată în pădure, dar frumoasă e doar dimineața.

Perna peste față să nu văd sfarșitul pe care-l tot visez,
O coasă fără moarte și un război interior,
Am vizitat un nou univers, între două pagini îl pictez.

Pocal neajuns de gol, ca locul cu amintiri neplăcute,
Până se ofilește - inefabil - și cade în notele de subsol
Urmărește versul invizibil dintr-o catrenă aparte.




INEFÁBIL, -Ã, inefabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi exprimat în cuvinte; inexprimabil. – Din fr. ineffable, lat. ineffabilis.
Sursa: DEX '98 (1998)