Mi-am făcut pleoape la ferestre
să te aștept mai aproape
de ochii tăi
care încă se vând prin piețele negustorilor de lumină.

Te cerșesc din mâinile celor mai flâmânzi, celor mai însetați
și celor mai morți după
un martie cât de cât călduros
cu dragostea noastră.

O, dragul meu
o să-mi rămâi de-pururi
un mărțisor
care mă face să port doliu în fiecare primăvară