agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-14 | | Dintre lemne-n fața sobei, un șoricel s-a ițit, l-a privit blând moș Mitică și pe loc l-a îndrăgit. Din bucata lui de brânză el a rupt un colțișor și i-a dat și lui – flămândul ce venise-n casa lor. Șoricelul alb ca neaua, cu ochi roșii ca de jar, mirosea mișcând mustața, prețiosul dar. A-ndrăznit și a gustat, i-a plăcut și a mâncat... El credea că-i moș Crăciun generos și milostiv, că-ndurase-ntreg Ajunul foamea și gerul cumplit. Câteva zile de-a rândul Mitică l-a tot hrănit, șoricelu-a prins putere dar moșul l-a izgonit. Mătușica mea, Olguța adoptă un pisoiaș, o mică sălbăticiune - gri-vărgat, un cercetaș. Motănelul sta la pândă, patrula neobosit și de atunci să vină-n casă, șoarecii n-au îndrăznit. Astăzi, vara mea, Micuța, crește și ea pisoiași, îi iubește și-i alintă, ca pe niște copilași. Am avut și noi pisici, o pleiadă de voinici și câteva pisicuțe, grațioase și drăguțe. Le-am iubit și mângâiat, de șoareci ne-au apărat și în nopțile cu lună torceam caieru-mpreună. Înțeles-am mai târziu, ceea ce acum eu știu, „Rațiunea-i prima dona în viața omului!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate