și erau în ziua aceea
un timp vechi și un timp nou
față către față
nimic risipind
nimic amestecând
dar ziua a început să se plece spre seară
și-n zale de cenușă
cineva a venit
la omul acela
să-i dea un veșmânt de durere
să facă un târg
cum se fac uneori pe aici
iată
altul să fii
chip străin
de inima ta încrustată cu rugi
de Acela cu rănile Lui.
ziua a început să se plece spre noapte
iar omul cu statura clădită în ceară
s-a ridicat ca un paznic de soare
și-a ars cu lumină nestinsă
trecând pe rând
ca un foc
sângeriu
din fiu în fiu
din fiu în fiu...