Transparentă, rea de gură.
Adevărul? O minciună!
Trag în poze doar fantome
Să mă scuture de forme.

Dau cu mine de pământ.
Asta rimă, pe cuvânt!
Ãsta ritm, asta poveste
despre chinul care-mi este
și alean dar și tempeste.

Îmi ceri dreapta, îți dau stânga.
Tu spui " draga" , eu " nătânga" !
Dau să plec, mă tragi de mână,
Dau să stau, îmi faci cunună
de urzici și mătrăgună.

Ar fi bine, nu zic nu,
De-ai putea vedea și tu
Cu aceiași ochi de oarbă
Cazna firelor de iarbă.

De-ai putea călca mărunt
Pe pământu-n care sunt
Eu și ale mele toate
Aruncate peste spate
poate, poate
ne desparte
de păcate.

Eu zic " cucu" , tu zici " bau" ,
Eu zic lasă-mă să stau,
Lasă-mă să scriu, să dau,
sens și gust și limpezime
celui care ești în mine.

Celei care-a rupt din toate
Câte-un strop de nedreptate
Și-ampletit cu mâna stângă
Dorul ce-o făcea să plângă.

Nu te caut, dar apari
Născocit din gânduri mari.
Nu te-alung, dar pleci subit
Nodul lesne să-l înghit.

Din nimic te faci mai mic
Și rămâi...neavenit.