|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Omul cu vioara poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Vasile Mican [Visi ]
2013-03-17
| |
Cântă dumnezeiește.
Rămân înmărmuriți trecătorii.
Îi văd chiar și în depărtare
cum se opresc și ascultă.
Lui nu-i place muzica,
El o trăiește.
Pășește o dată cu ea în altă lume,
transfigurat de un zîmbet imens.
Și vioara parcă i-ar fi crescută
din inimă,
atît de bine îi ascultă poruncile.
Rar scoate un cuvint
dar cântând spune totul,
mai mult chiar
de cît se poate spune în cuvinte.
Puțini își mai amintesc
să lase un ban,
în farfuria din fața lui,
văzînd atîta fericire.
Dar cînd iese din transă
ar vrea un covrig.
Nimeni nu mai recunoaște atunci
cerșetorul acesta ponosit
și îmbătrînit
de tristețe.
|
|
|
|