Două sfere prea fierbinți
Se atrag și se resping,
Eu te simt... și tu mă simți,
Nu m-atingi și nu te-ating.

Rătăcind la poli opuși,
Cu nădejdile-ntr-un cui,
Suntem veșnic nesupuși,
Te închizi și mă încui.

Þinem flacăra-n seif,
O comoară fără preț,
Ca lovită de recif
Se sfărâmă cu dispreț.

Mă rotesc și ochii mei
Îți pătrund în absolut,
Þi-au sărit doi năsturei,
Mă exprim anacolut.

Mai strecor în palma ta
Mâna mea, fără mănuși.
Ce te-ai speriat așa,
Caut dalta lui Brâncuși?!

Trec prin păr degete moi,
Tremuri creangă. Mă lipesc
De obrajii-ți amândoi
Și încep să îi topesc.

Din copaci, mărgăritar,
Ninge peste noi pufos;
În decorul solitar
De mine vreau să te cos.

Suntem sfere prea fierbinți
Cu scântei de sărbători,
Eu te simt și tu mă simți...
Ca-ntr-un vis... de zburători!