Iubindu-te pe tine,
Am ajuns, cu timpul,
La cea mai cumplită concluzie:
Nu simți durerea unei despărțiri
În tot chinul ei până când nu ești tu acela
Ce pleacă de lângă celălalt.
Până acum îi blamam pe cei ce fugeau de mine,
Numindu-i insensibili.
Acum, cunoscundu-te pe tine,
Și fiind nevoită să te părăsesc,
Am realizat cât de mult doare să-ți lași iubirea
În mâna unui străin și apoi să pleci,
Fără să o mai ceri vreodată înapoi.
Nu mă blestema, te rog,
Este cea mai mică pedeapsă pe care
Mi-ai putea-o aplica
Pentru a-ți răsplăti durerea pricinuită.
Te rog, urăște-mă.
Asta, cu siguranță, ție îți va face bine,
Iar mie îmi va face tot răul pe care îl merit.