Mi-s tensiunea, glicemia mari,
Prea mari îmi sunt grăsimile din sânge
Însă speranță, tu, nici nu tresari
Parcă-ai întineri și-ai tot învinge.

Se înțeleg pe-alături farmaciști
Ce leacuri să-mi mai dea înșelătoare
Însă speranță, tu, și-așa exiști
Când totu-i amăgire și vânzare.

Spre medici nu mă-ndrept că sunt și ei
Bieți oameni pieritori la fel ca mine,
Îmi vând, își vând iluzii și idei
Că moartea sub control se poate ține.

Speranță, tu ești farmacistul meu,
Mi-ești doctoru-nțelept de-o-ntreagă viață.
Fără să ceri nicicând măcar un leu
Mă lecuiești de dor, de chin, de greață.

Îmi spui mereu: nu-ți pese de nimic,
Nu crede ce auzi, ce vezi, ce scrie,
Cum n-a fugit de seceră vreun spic
Nici tu n-ai cum fugi de veșnicie.

Nici tu n-ai cum găsi vreun leac amar
De mușcătura clipei să te scape,
Dar poți trăi sperând că nu-n zadar
Þi-s iarba și pădurile pe-aproape.

Þi-s păsările, norii, ceru-ntreg
Învățătorii cei mai cu credință
Cei ce, zâmbind ca tine, înțeleg
C-o nouă zi-i o nouă biruință.