Iau cancerul ca pe un as al vieții,
Pe care l-a ascuns sub mânecă
La jocul nostru de poker.
A mizat mult,
Eu am pus aproape tot în joc,
Iar ea a aruncat, fățarnic,
Cu boala pe masă.
Pentru o secundă, o lună,
Sau chiar un an,
Am crezut că gata, jocul s-a sfârșit,
Iar viața își va ridica, victorioasă,
Premiul în curând.
Dar, gândindu-mă mai bine,
Am realizat că degeaba
A trișat cu asul ei din mânecă.
Viață nu avea nici chintă,
Nici măcar o amărâtă de pereche.