despre iubire am învățat
că nu se vorbește cu gura plină

faptele spun totul
tot ce nu încape într-o mie de cuvinte
poate fi cuprins într-un gest uneori
atât de simplu cum ar fi
să dăruiești o floare
un banal zâmbet
sau o atingere

niciodată n-o să poți reda în cuvinte
întregimea simțirii
fiorul ăla care îți străbate tot trupul
și te face să tremuri să mai vrei și parcă
parcă nu te mai saturi
până când floarea se scutură ofilită
zâmbetul ăla banal se transfomă într-un rictus
iar una câte una atingerile se răresc
și dispar la un moment dat
cu totul...

undeva
într-un vis abandonat
la o margine de noapte
victimă sigură
acutelor insomnii