haideți să ne facem curat
în suflete
după atâta întuneric orb
pentru că primăvara vine întâi în noi
și-apoi în copaci
dar degeaba e natura vie pentru suflete moarte

eu am suflu în oase
știu, veți spune că sunt tânără
dar am degetele tot mai slabe și tremură
când scriu despre voi
sunt vulnerabilă la lupi
mi-am vândut toată iubirea lumii

dar am soarele ăsta în priviri
pe care n-o să poată nimeni să mi-l mânjească
și sunt demnă până la Dumnezeu
plus tot atât de sensibilă

însă voi nu trebuie să știți asta
nici cu câtă bucurie plâng primăvara
când înfloresc
mormintele bunicilor mei