De ce oare toți mă plâng?
C-am plecat de pe pământ
Ca s-ajung aici în stele
Departe de-a vieții rele?..

N-are-a face cu jelitul,
Nici cu popa cu moliftul!
Mai bine-adu-mi lăutarii
Decât să îmi pui fanfarii!..

Dar de ce nu pot să simt
Tot ce-odată am iubit?
Nici casuța nu-mi mai pare
Cum era odată mare!

Acum totu-i vanitat
Iară eu de-acu-s plecat.
Poate c-am scăpat de rele,
Dar pierdute-s ale mele

Dragi coline de-altădat'
Stâna la care-am iernat,
Carul meu cu patru boi,
Al meu câine din zăvoi,

Mândrele ce le-am iubit
Atunci când am tinerit;
Fata pe care-am luat
Ca să pot s-ajung barbat,

Fiica și băieții mei
Și-ai lor dragu-mi nepoței
Nu mai pot a mă vedea
Decât pos în racla mea.

Îmi e frică c-am să plec
Deși știu că am să trec
Dincolo de spațiu, timp,
Fără orice anotimp.

Voi vedea nimic și nime
Și voi fi un simplu nume
Scris pe-o cruce-n cimitir
Șters de-al ploilor delir.

-Dară de ce plângi așa?..
Crezi că nu-i vei mai vedea?
Fii viteaz și brav bărbat
Ca atunci când erai tat'!

Vin' la mine în regat,
Las' pe cei de altădat'!
Căci oricum nu te-au iubit!
Uite cum ești pizmuit!...

Þi-am făcut loc ca să treci
Printre-a stelelor sferi reci.
Vin' de stai aici cu mine,
Revino în eternie...

Căci al vietii coridor
E făcut să dea-n pridvor
Unde-așteaptă Mihail
Cu-a lui aripi de fulg fin!

Te va lua-n Cetatea Sfânta
Unde îngerii toți cântă!
Nu-ți părea rău c-ai murit,
Fii ferice c-ai venit!...


Bunicului meu