"mi se aburesc ochii" am să-ți spun
și-am să-ți spun cum insula asta(se zice) ar fi coborâtă din nori
într-o toamnă demult
pe vremea când cerul era bântuit de dragoni
uriași scuipători de flăcări pe nări și pe ochi
cum fachirii vechilor zei trebuie să fi fost
o insulă așa
ca o toamnă târzie care îți intră în oase
în piept
îți curge prin vene năvalnic și rece
cu ploi
știi
băștinașii de-aici au sânge arămiu și ochii de apă
ți păr arămiu
iar pielea cum lutul nears îndeajuns
zâmbitori
mereu zâmbitori și făcuți cu răbdare
încât uneori aproape-aș uita că mi-e dor
și că doare
locul în care-am lăsat parte din mine
din care m-am rupt ca un fruct dat în pârg
ca un prunc înțărcat cu de-a sila
cu totul târziu
aproape-aș uita dar sub pleoape e țara
nu de munți și de ape de pământ și de piatră
ci altfel
cum numai în gând mai trăiește copila din mine
iubita
îndrăgostita cu ochi visători
mă cânt cum pruncii orfani
cum stihiile
cum bocitoarele bătrânilor zei dragă Alter
străbat labirinturi pe insula toamnei
și îți mai scriu uneori