cu ochii pâlnie
dăm jos mănușile de var
să ne prindem direct de os

ne înghițim cratimele
le sudăm le dizolvăm
le x le y
giumbușlucuri din acestea vasodilatatoare
la care aș adăuga eu mersul piticului

hai să
desenăm lumini nu să le aprindem
în coșul pieptului este loc chiar pentru degajări

nu cred în litere
cred în cuvinte și timpane babane cu tâmple și creier proprii

cândva din îmbrățișările noastre am putea face spirt pentru răni grave
dar până atunci să ne trăim căderea
vezi tu
soarele pe care îl lăsăm în urmă
devine cu timpul o dâră