Moare-ncet o
Lume veche
În tumult de vorbe
Goale
Mintea-n gânduri
Fica-și țese
Și te-ndoaie ades
De șale.

Spune-mi tu,
Privire-adâncă,
În ce suflet
Þi-e hodina
Ce străbună-nnegurată
Printre cruci
Își poartă vina
Și ce mândră de netoată
Nurii-și scaldă-n reflectoare
De gândești c-o lume ′ntreagă
Buruiana și-o vrea floare?

Moare-ncet și vrerea lumii
Prinsă-n tastaturi ciudate
“Dragostea din tei” apune
Pe ecrane colorate…

Lăcrimează greu poetul
(Un nebun cu normă-ntreagă)
Când de flori, aripi de fluturi,
Noaptea, în delir, dezleagă.