marțea următoare mă-mbăt
să visez raci verzi
murmurând roșu
vremelniciei
să-ncolțesc clești sub halba unde
soarta are gust de accize
să petrec clipele deocheate
doar în marginea lor
doar pe dantelăria adulmecată uneori
dinspre parfumul
decolorat
de istețime
feromonul celor
schematizați peste propria existență

marțea viitoare
mă repet la beția aceea
în care
pajiștile sunt largi
și neregulate
aidoma unui
parc strepezit între doi copaci