uneori iubirea umblă pe tocuri cui
înjunghie inimi cu viteza luminii
nici măcar nu-ți dai seama
c-ai rămas pe întuneric
până când într-un sfârșit simți
cât de polară poate fi o noapte pustie
ca o moarte care nu mai vine să te ia
te aștept cu zilele îndesate-n sac
pregătit de marea călătorie
mi-am cumpărat tălpi noi
nesărutate
aud deja vântul
printre coastele mele uscate
vidul îmi bate cuie-n tâmplă
câte unul pentru fiecare lacrimă
decupată din ochii tăi creponați