nu eu, ci un altul umblă cu chipul meu pe figură
îl văd cum bate cu pumnii-n pereți, cum urlă
băi, cine dracului e dincolo
și câtă liniște poate ascunde zidul-acesta
iubito, îmi e la fel de groază de parcă singurătatea
asta îți linge picioarele

e o zi lovită de insolație, respirând sacadat
iubitoo, iubitooo, aici nu e nici o aripă
și nu mai e nici un umăr pe care poți plânge
e atâta otravă
că nimeni n-o mai poate cuprinde

te urăsc din toate nimicurile
te urăsc cu toată moartea
și cu restul de frig

nu există dragoste, ci o lungă neliniște
și numai acești pereți scrijeliți cu unghiile
pe ei voi desena zilele pe care nu le mai am de trăit,
numai oglinda știe care e adevărul celuilalt

aici e o lungă depresie
lua-te-ar dracu, măcar tu să mori fericită