Un teatru jalnic este omenirea
Cu saltimbancii mimi și oratori,
Paiațe, păpușari, ne buni actori,
Para specialiștii-a toate... Nesimțirea.

Mulți figuranți, starlete, ca... botine,
Analfabeți guralivi și Chirițe,
De fir în patru crăpători, găsitori de chichițe
Ne fac divertismente... din destine.

Se sorb în căpățâni de microfoane
Sau strigă desfrânați în porta-voci
Scriindu-și singuri roluri, dobitoci
Ce-și umplu burți și buzunare... din balcoane.

Spectacol își plătesc cu aplaudaci
De pe estrade fade în răcnete sterile,
Vrăjitorii inchizice, imbecile
Preluate de inepți... partizani audaci.

Își joacă scene-n aule adorminde
De nepăsare și de cult agnost de sine,
Plătiți să mintă că ne-așteaptă bine;
Din bine ce-am avea... de nu ne-ar vinde.

Din grohăieli mocirlice, avocale,
Dau de-nțeles din pradă ce-a rămas
Să-mpartă... Dar au grija că prea gras
De fac popor... se lenevește coate goale.

Și atunci ei fiind poli... tic, o...și tic, oase
Au făcut pact să stea mereu o roată,
Să nu se obosească biata, ”scumpa” gloată
Să stea de vorbă, în loc să dea... la coase.

Filchizuiți o lume acaparează;
Europa, Asia, oriunde-i loc
S-au asamblat ca-n cânt să-și bată joc...
C-așa ne place, plebei... ce votează!

Și tot strigăm pe străzi, că-i tot degeaba,
Că televiziuni și ziare-s ale lor
Iar judecăți tot ei fac; coautor,
Cu gașca pusă... să nu-și facă treaba.

De neînțeles ne e teatrofilia
Plătită pe bani grei din sărăcie,
În loc de drame să ne facem comedie
Și ca și-n boală să stârpim... anomalia!!!
26.01.2012