dacă aș trage o linie
totul ar fi balast/gunoi extrusiv explodând dedesubt
iar deasupra ar fi alb
gol cum m-am născut

mă surprind visând diferențele
ca pe o promisiune în timp ce
îmi număr monezile chivernisite
înotând printre puhoaie de vise, sfori, nume
cu aceeași violență cu care mă dezic de aerul pe care-l
sărut

poate că totul e doar o poveste
a unui cuvânt

(dar doare al naibii de tare
și ăsta e-un semn că se coase prea strâns)