Crispare în trup a minții indusă în filete
De simțuri îngrădite în strâns de răsuflare
Nedusă pân’ la capăt, într-o întreruptă stare
De un confort pierdut, abrupt ori pe-ndelete.

Redoare de casant ce nu mai poat’ să îndoaie,
De-un translucid sticlos doar traversând priviri;
Refracție orbindă-n ecou cu zămisliri
De gând în atașări, prelins cum gras de ploaie.

Rigid de nepătrunsul brusc asentimental
Ce-atingerea nu lasă nici finele amprente
Și nici atinsu-n sine nu este realmente,
Doar testul virtual, pur imperceptual.

Cuvântul însăși rare e, strâns picuri ca de gheață,
Scăpat prin arctic arc de dinții doar în fantă;
Vorbă de-ngheț pe-un abur cu-alunecuș de pantă
Ce nu permite urcuș prin viforul de ceață.

N-ar avea parcă sânge, e albăstriu de-azot
Circulând sacadat în stagnante negații
Fără speranță a avea visate aspirații
De ați aștepta dogori din alb, cald creozot.

Fugară apariție-n mister de aisberguri
Cu neștiut volum și neștiute rute
Frângând insesizabil, continuu întrerupte...
E-un rece personaj, cum lumânări din leduri.
27.01.2012