motto: Singura instituție recunoscută
e rușinea. Un centru al
coatelor flămânde dă târcoale
viselor, le suge pofta de a sta vertical
și, când au ajuns la ultima moleculă,
se opresc rânjind mișelește,
încolăcesc fărâma de viață și, privind
la ceilalți oameni, se transformă
în șerpi veninoși.

de ce vrei să ajungi la spuma cerului
dacă nu-ți cunoști infinitul?
în pietrele tale sculptate pe tălpile
oamenilor
au crăpat diminețile
și fire de iarbă au crescut pe tâmplele
femeilor
de ce vrei să ajungi la spuma cerului?
pentru că mi-am văzut corpul
într-o băltoacă de viață
nu era păcat să stau senin și să
privesc la el?
la băltoaca mea de viață
am adăugat renunțările
ca să renasc
am adăugat speranțele
ca să nu îmi pierd mințile
am adăugat trădările
ca să nu uit drumul
și-n tot acest împrejur al meu
de vreri, de iubiri, de dureri
și de pofte