Cel care iubește singur se mântuie,
pune în inimi bucurie
și umple sufletele cu liniște.
Privește gura ca pe o poartă zăvorâtă
de unde ies cuvinte alese
și vindecă rana cum pansamentul.

Lasă locului zilele mângâierii,
însuflă sunetelor armonii,
sosește de unde luminile ning
nuferii care purifică apele.

Abstract într-un cerc iluzoriu
se inghesuie ochiul de verde.

Din aura ploii cireșii copți
sorb dintre nori o geană de sclipire
ce încearcă să se arate.
prin curcubeul ploii.