|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Flori poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de George Mira [giman ]
2013-04-12
| |
Primăvara ies florile (și) pe morminte.
Dacă nu ies, oamenii le aduc - ei știu de unde -
și le sădesc gândindu-se
cu siguranță la ceva frumos.
La ceva frumos despre morții lor
(bine rânduiți în pomelnice),
care respiră ușor pe-acolo, pe undeva, cumva.
Ele îi ating timid cu petalele, cred unii...
îi mângâie cu rădăcinile firave, cred alții.
Ele se preling peste pământul
uneori aspru și uscat,
alteori scurs ca o pastă lipicioasă,
ca și când ar fi umbrele lor uitate în soare, de cine știe când.
Umbre vagi, dar cărnoase.
Nu. Ei nu sunt nici pasta aia lipicioasă.
Primăvara ies flori. Multe flori. Prea multe.
|
|
|
|