Cămara cu amintiri
(după "Cămara cu fructe" de Ion Pillat)

Cu cheia amintirii din gândurile mute
În broasca ruginie a timpului uitat,
Deschid cămara veche a lui Ion Pillat
Și văd cu ochii minții comorile pierdute.

Mă-nvăluie magia suavului parfum
De fructe oglindite-n borcane cu dulceață:
Gutui ca luna plină, harbuji mustind de viață,
Nuci, mere, struguri, prune cu poleiri de fum!...

Dar azi, cămara-i goală cum nu a fost vreodată;
Rânjind fantasmagoric, pe rafturi de molid,
Zac patru exemplare din "Munca de partid",
Un lanț de bicicletă și-o cizmă scâlciată...

Și totuși, simt o vrajă la început de mai,
Când înfloresc cireșii troiene în grădină,
Încât exclam patetic: Priviți, cămara-i plină,
Din nou, pe toți pereții cu... flori de mucegai!