De-aș dezlega pierind acele tâlcuri
Care în cale-mi sunt doar gropi și praguri,
Drumul n-ar fi doar curbe și zigzaguri,
Himere n-ar sta mute-n triste pâlcuri.

Eu am plătit cu viața rămășaguri
Ca un Golem nebun iscat din smârcuri,
Din veștezi sâni și cu uscate sfârcuri
Am supt cucută și venin, nu faguri.

Cu toate astea mă împinse firea
Rob să mă dau părelnicei himere,
Ca-n temniți ferecate, în tăcere
Să caut fără de istov iubirea.

Dar în zadar, că mie-mi fu menirea,
Tot vrând să zbor, să fiu doar în cădere