Spun inimii că tu vei fi
Speranța podului să-l treci,
Frumoasă, într-o sfântă zi,
Înlăcrimată ai să vii,
Un păcătos ca să aștepți.

Sărac și obosit de dor,
Un călător ce plânge-n vis,
Ce nu mai vrea ce alții vor,
Ce vrea ca tu să-i fii izvor,
Căci poarta inimi-ai deschis.

Mă-ndepărtam privind in sus,
Și mi-am dorit o altă stea,
Cu bogăție mi-a adus,
O viață tristă și-un apus,
Înlăcrimând și lumea ta.

Spre cer, o rugă am trimis,
Căci plângi și poate-ai să mă cerți,
S-aprind, ce cu păcate-am stins,
Să vezi în sufletu-mi cuprins,
Durerea mea și să mă ierți.