tigru bengalez
pe coapsa pierdută în cutele albe
matase de algă
în umedul ochi ce te privește
ne cioplim din aer forme
pentru atunci când fluviul
va fi pus între noi
ziduri de tăcere plângătoare
nici o notă de subsol
nimic în plus
nimic în minus
doar un tramvai cu aripi
care își mai caută caii
fugiți prin pusta fierbinte
în timp ce număr cercuri,cercuri
definind iadul unde
noaptea nu mă va găsi niciodată
lângă tine