Mă rog în genunchi vântului, dintr-o odisee,
Să nu îmi zvânte urma sărutului tău;
O urmă umedă cu gust de prea femeie,
O urmă umedă cu gust pe gustul meu.

Prin târziul nopții, unduitoare simfonie
Îți sărută genele discret, nedefinit,
Iar eu mă rog ploilor de toamnă târzie
Să nu îți cadă reci pe chipul adormit.

Mă rog destinului cu mâini împreunate,
Să-ți dea: același drum pe care sunt și eu,
Aceeași viață, același ceas de moarte
Și în mormânt, același copârșeu...